[...] ironia de pe chipul fetei se contura, metamorfozandu-se intr-un zambet senin. Ochii i se luminara in sfarsit si devenira jucausi. Dar oare de ce “cliseul” fusese cel care o luminase?
* un fragment prea vechi :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu