flash news: the 21th story --> bullshit! :)
se poate observa mood-ul din seara in care a fost scrisa :)
the end >:D<
joi, 31 iulie 2008
joi, 3 iulie 2008
21th story - Hai sa fim seriosi!
Maine plec.
Nu ca ar fi ceva important, de fapt e chiar o prostie sa scriu despre asta :)) pe-ni-bil! Ceasul va merge in directia prea bine stiuta, viata celorlalti isi va urma cursul ei, lumea nu va inspira intr-un alt fel. Doar ca este ceva ciudat si nu stiu ce este atat de ciudat si as vrea sa stiu ce este atat de ciudat intr-un eveniment care ar trebui sa fie fericit, nicidecum confuz. Drum cu gropi prea mici pentru a fi stiute, caldura prea puternica pentru a fi simtita, mare prea cunoscuta pentru a mai ascunde prostii copilaresti si romantice. Si totusi le ascunde, dar le voi ignora si de data aceasta. Si zeci de intrebari si sute de intrebari si mii de raspunsuri care se ratacesc inainte de a fi macar remarcate si milioane de oameni si prea multi care nu te vad si caldura si bagaje si din nou oameni si apa si sare si nisip si totul se va termina sub un strat subtire de sticla.
C'ya! :)
Nu ca ar fi ceva important, de fapt e chiar o prostie sa scriu despre asta :)) pe-ni-bil! Ceasul va merge in directia prea bine stiuta, viata celorlalti isi va urma cursul ei, lumea nu va inspira intr-un alt fel. Doar ca este ceva ciudat si nu stiu ce este atat de ciudat si as vrea sa stiu ce este atat de ciudat intr-un eveniment care ar trebui sa fie fericit, nicidecum confuz. Drum cu gropi prea mici pentru a fi stiute, caldura prea puternica pentru a fi simtita, mare prea cunoscuta pentru a mai ascunde prostii copilaresti si romantice. Si totusi le ascunde, dar le voi ignora si de data aceasta. Si zeci de intrebari si sute de intrebari si mii de raspunsuri care se ratacesc inainte de a fi macar remarcate si milioane de oameni si prea multi care nu te vad si caldura si bagaje si din nou oameni si apa si sare si nisip si totul se va termina sub un strat subtire de sticla.
C'ya! :)
20th story - awake
Dimineata de vara. Fereastra era tot deschisa. Era devreme, diminetile de vara sunt frumoase devreme. Mai tarziu nu este decat o priveliste care mocneste, din care sar scanteie crispate si care ofera o imagine identica cu urmatoarea de peste cateva ore, apoi identica cu imaginea de dupa-masa si tot asa pana cand, intr-un final, pamantul inchide ochii. (-penibil-)
Dimineata de vara. Devreme. Aer - ceva uscat peste asfaltul umed, mirosind a dimineata si a ploaie. Putin soare - ceva cald peste un drum care inghetase pret de cateva secunde sub picaturile de ploaie care s-au oprit.
Se trezi, era un aer intepator si placut, era dimineata, era din nou un sentiment de ceata si un perete labirintic de umbre si nuante de galben, roz pal si portocaliu foarte slab. Mainile cautara ochelari, apoi o hartie de pe o suprafata alunecoasa. Ochi mici - acum - citira randuri aparent incoerente, redactate cu un scris ciudat. Caligrafie de noapte: "Astepta o zi intreaga pentru a o trai. Astepta o singura traire pentru a se putea gasi. Astepta o cautare pentru a putea porni intr-o alta...cautare. Astepta un sir mult prea lung de cautari si in final, ziua se termina. Totul fusese legat de o zi oarecare. Apoi s-a terminat [...]"
Acum incepea acea zi? Sau ceva oarecare o prevestea?
Era prea devreme, prea racoare, prea soare, prea dimineata,
Adormi la loc.
Dimineata de vara. Devreme. Aer - ceva uscat peste asfaltul umed, mirosind a dimineata si a ploaie. Putin soare - ceva cald peste un drum care inghetase pret de cateva secunde sub picaturile de ploaie care s-au oprit.
Se trezi, era un aer intepator si placut, era dimineata, era din nou un sentiment de ceata si un perete labirintic de umbre si nuante de galben, roz pal si portocaliu foarte slab. Mainile cautara ochelari, apoi o hartie de pe o suprafata alunecoasa. Ochi mici - acum - citira randuri aparent incoerente, redactate cu un scris ciudat. Caligrafie de noapte: "Astepta o zi intreaga pentru a o trai. Astepta o singura traire pentru a se putea gasi. Astepta o cautare pentru a putea porni intr-o alta...cautare. Astepta un sir mult prea lung de cautari si in final, ziua se termina. Totul fusese legat de o zi oarecare. Apoi s-a terminat [...]"
Acum incepea acea zi? Sau ceva oarecare o prevestea?
Era prea devreme, prea racoare, prea soare, prea dimineata,
Adormi la loc.
19th story - written like this
Erau momente in care nu se intampla nimic. Momente in care fixa un punct de pe intrerupatorul gri cu margini albe de pe perete si repeta mecanic un cuvant, clipind de mai multe ori decat era normal, respirand mai repede decat era normal, incercand mai putin ca niciodata sa isi revina. Moment stupid, care se repeta, ca o porcarie de melodie mai mult decat comerciala de la televizor, vreun number one in topuri, hit-ul verii sau ceva asemanator. Mai bine privesti un intrerupator si te intrebi daca chiar exista tot ceea ce exista decat sa iti lasi vocea modelata de butoane si chipul modelat de o gama larga si variata de farduri si viata modelata de o mie si o suta de melodii prelucrate.
Era un vis in care critica aspru viata impusa de oamenii din jur. Se trezi, evident, mai repede ca ceva concret sa se intample.
Sentiment de ceata si o priveliste confuza. Nu isi aminti pe loc ce zi era, ce saptamana, ce viata. Ochi slabiti, obositi, luptand intr-un mod ridicol cu somnul. Isi aminti ca era o zi dintr-o saptamana. Vazu geamul deschis si avu vaga impresie ca nu il lasase astfel. Asteptase ploaia pentru a racori aerul ca dintr-un furnal al vreunui combinat petrochimic, pentru a stropi fire de iarba pline cu var, fire de langa biblioteci in renovare, pentru a agasa amintiri din zile cu soare si mult praf. Ii era sete. Dar bezna din camera, oprita de o bariera de lumina galben - portocalie ce venea de afara si continuata de o bezna identica dupa usa inchisa ii dadu de inteles ca nu exista apa acolo. Se ridica din pat si realitatea aparu incretita de somn, odata cu un sunet. Un sunet de plastic in forma circulara, un plastic zdrobit in mii de scrancete pierdute in mii de ecouri. Tot ceea ce fusese pe masa era acum pe jos. Toate obiectele mai mult sau mai putin utile fusesera asezate intr-o oarecare ordine. Acum, totul era imprastiat pe jos. De la vant? De la deschiderea ferestrei? Si nu auzise nimic? Simtea ceva sec dar care ardea uscand totul din cauza lipsei apei.
Adormi la loc
Era un vis in care critica aspru viata impusa de oamenii din jur. Se trezi, evident, mai repede ca ceva concret sa se intample.
Sentiment de ceata si o priveliste confuza. Nu isi aminti pe loc ce zi era, ce saptamana, ce viata. Ochi slabiti, obositi, luptand intr-un mod ridicol cu somnul. Isi aminti ca era o zi dintr-o saptamana. Vazu geamul deschis si avu vaga impresie ca nu il lasase astfel. Asteptase ploaia pentru a racori aerul ca dintr-un furnal al vreunui combinat petrochimic, pentru a stropi fire de iarba pline cu var, fire de langa biblioteci in renovare, pentru a agasa amintiri din zile cu soare si mult praf. Ii era sete. Dar bezna din camera, oprita de o bariera de lumina galben - portocalie ce venea de afara si continuata de o bezna identica dupa usa inchisa ii dadu de inteles ca nu exista apa acolo. Se ridica din pat si realitatea aparu incretita de somn, odata cu un sunet. Un sunet de plastic in forma circulara, un plastic zdrobit in mii de scrancete pierdute in mii de ecouri. Tot ceea ce fusese pe masa era acum pe jos. Toate obiectele mai mult sau mai putin utile fusesera asezate intr-o oarecare ordine. Acum, totul era imprastiat pe jos. De la vant? De la deschiderea ferestrei? Si nu auzise nimic? Simtea ceva sec dar care ardea uscand totul din cauza lipsei apei.
Adormi la loc
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
