marți, 19 august 2008

28th story - Hello, Amelie



Hei, tu, nu ştiam că ne cunoaştem de atâta vreme. Nu ştiam că şi tu porţi o jachetă lungă până aproape de genunchi şi o bască galbenă. Nu aveam nici cea mai mică ideea că şi ţie îţi place îngheţata de lămâie sau portocale, nu ştiam că ascultăm aceeaşi muzică şi că vedem aceleaşi filme. Nu mi-am dat seama că şi tu ai breton, care îţi intră în ochi de cele mai multe ori. De asemenea, nu m-aş fi gândit că şi tu ai găsit un fluture verde, ca o boabă de strugure cu aripi. Şi fluturele meu era pe pervaz. Şi era tot mijlocul lui august. Şi eu am deschis geamul şi l-am lăsat să zboare. Nu ştiam nici că prăjitura ta preferată e cea cu cacao şi cappuccino, alături de care bei, de obicei, o patetică apă minerală. Şi ţie îţi este dragă ploaia? Şi tu cânţi la pian? N-aş fi zis...
Dacă te-aş fi cunoscut mai repede, te-aş fi invitat la o prăjitură. Am fi ascultat melodii obsedante, cu efect asemănător drogului şi am fi vorbit ca prietene care se ştiu deo viaţă. În aer ar fi fost un parfum dulce acrişor. Mi-ai fi spus ce aveam de gând să fac mâine, ce decizie urma să iau peste două săptămâni, câte culori din jurul meu se vor dilua cu prea multă într-o după-masă de miercuri. Poate te-aş fi crezut şi poate mi-aş fi dat seama cine eşti. Acum îmi pare rău că nu te-am băgat în seamă mai repede. Ştiam că eşti aici, dar nu te cunoşteam. Într-un fel... poate am ştiut că nu ai cum să pleci. Sper că acum nu povesteşti alte lucruri care se întâmplă într-o altă viaţă. Sper să nu treci pe lângă mine aşa cum trece sunetul unui bemol oarecare peste ceştile mici şi fierbinţi de cafea, cu inscripţii japoneze şi cu desene făcute manual; ceşti aşezate pe mese acoperite cu bucăţi de pânză prea colorate, fără gust; mese care stau pe o podea veche, într-o cofetărie mai veche, cu parfum de zahăr, fum, jazz şi cafea.
Sper că acum nu vei pleca. Îmi place melodia ta. Mi se pare cunoscută, dar mai bine îţi mănânci prăjitura până învăţ eu notele, alteraţiile, ritmul şi versurile. Nu cred că va dura prea mult...
Am uitat să te întreb cum te cheamă. Amelie?
Şi pe mine.
(nu mă surprinde faptul că tu eşti eu.)

-pagină din jurnalul lui Amelie, 8 august, 10:46 p.m.

2 comentarii:

Anonim spunea...

"you shut up!", "no you shut up!" "no you shut up" "I'm sorry" "Now I'm sorry"

Astrid spunea...

aaah :))) you're brilliant ! :) and sorry for saying that and for the ":)" and I hope you won't feel sorry 'cause I already feel sorry and I know that it won't help if you will say "sorry" or if I will try to be as sorry as I haven't been before...and still...