8th story - Real..

SCENA 4: Este dimineaţă. Încă dormi. Mă bucur că ieri ai acceptat rolul de personaj principal în piesa mea. M-ai ajutat să îţi arăt ceva... ceva ce numai omul însuşi îşi poate arăta, ceva ce numai el poate înţelege. Sper că acum ai înţeles că sunt sufletul tău, fac parte din tine...
Sper că azi, când te vei trezi, îţi vei da seama că te-am minţit. Nu ai fost nici măcar o clipă actor independent. Ai fost o marionetă în mâinile mele. Ai fost încă de la început o marionetă în mâinile propriei vieţi. Ai înţeles acum....sper... faptul că este groaznic să fii propriul prizonier. Frica de a rămâne încleştat pentru totdeauna într-o piesă de teatru care se derulează pe coloana sonoră a propriei tale vieţi. Te rog... nu încerca să mă mai sileşti să îţi arăt asta încă o dată. Nu te-a durut atât de tare, cât te-ar durea în realitate. Te rog, nu încerca să te transformi într-o marionetă, nu mai încerca să îţi impui lucruri pe care ştii că nu le vei putea face, nu mai încerca să îţi faci liste spirituale cu lucrurile pe care trebuie să le faci, deşi ştii prea bine că nu le vei putea duce la un bun sfârşit, nu mai încerca să mă distrugi, nu mai încerca să îţi distugi sufletul.
Plec acum, mă întorc acasă. Sper că te vei simţi bine când te vei trezi cu adevărat, căci ieri nu te-ai trezit.. nu te-am lăsat să îţi înfrunţi piesa de teatru în realitate. Ţi-am cerut să te prefaci că te trezeşti.

Sfârşit

* si acum, ultima parte din Teatru Mut.. sper ca va placut :D