sâmbătă, 17 mai 2008

6th story - middle of yesterday



Middle of yesterday

SCENA 2
. Mă bucur că ai revenit! Am să te rog să îţi cobori încet mâna. Încearcă să zâmbeşti puţin şi uită-te în partea dreaptă. Întoarce-ţi capul brusc! Da, acum avem nevoie de detalii rebele! Râzi, da, aşa, foarte bine. Este ora trei după-masa. Cred că este ora trei şi câteva secunde, nu ştiu exact. Îndepărtează-ţi şuviţele din ochii care ştiu bine că mă caută. Nu mă vei vedea curând, nu ştiu sigur dacă am să îţi dezvălui
cine sunt chiar şi când vom termina piesa, dar ceea ce contează e că eu sunt regizorul vieţii tale. Eu îţi spun ce să faci. Haide, îndepărtează-ţi şuviţele din ochi, ridică din umeri şi uită-te în jur derutat. Zâmbeşte, te rog!

Buzele vor deveni roşii, mult prea roşii. Faţa ţi se va albi atât de tare, încât vei părea o fiinţă fără contur, partea lipsă a peretelui din spatele tău. Exact! Rămâi cu buzele întredeschide şi cu ochii aţintiţi perfect asupra locului în care crezi că mă aflu. Deschide-i atât de tare, încât să pot vedea perfect cadranul irisului violet, opac din cauza groazei şi a incapacităţii de a acţiona liber şi nu sub comanda mea, atât de opac ‚încât începe încet, cu picături de teamă, să reflecte corpurile care te înconjoară. Am anticipat asta. Ştiam că o să ţi se facă frică fără să îţi ordon eu asta, ştiam că o să te îngrozească gândul că nu vei scăpa din jocul acesta. Dar nu ai ce face, eu îţi spun că nu ai ce face. Trebuie să se termine ziua ca să poţi scăpa! Mai e mult până atunci.

Voi utiliza câteva efecte speciale. Cred că voi combina ploaia cu vântul. Vor fi aliaţi, el va bate şi ea va cădea din aceeaşi direcţie, nu vreau ca cele două elemente să se respingă. Expresia ta va deveni împietrită. Întreci aşteptările, felicitări! Pe faţa ta văd puncte negre şi violet, picurând din ochii tăi. Pe bărbie, puncte roşii îngheţate. Părul răvăşit se aşează pe faţă, ca un cadru nespecificat şi nesolicitat, dar care se potriveşte perfect. Am să te rog acum, când expresia ta constituie un tot împreună cu cele două elemente, am să te rog să te duci pe terasa aceea goală şi să te aşezi pe scaunul acela ud. Un scaun din argint acoperit cu noroi, tapiţat cu catifea vişinie. Aşează-te. Să nu închizi ochii, să nu îţi mişti buzele, să nu încerci să îndepărtezi părul din ochi. Rămâi exact aşa! Te-ai aşezat. Acum, sprijină-ţi cotul stând pe masa de sticlă rotundă, din faţa ta. Ai grijă să nu te tai! Forma ei rotundă nu este o garanţie pentru inexistenţa colţurilor ascuţite! Ţi-am zis eu la început că logica şi matematica nu au ce căuta aici! Sprijină-ţi bărbia în palma stângă. Şi aşteaptă să se termine furtuna. Nu mai este mult până când vine seara, până când totul se linişteşte şi până când mirosul de funingine răscolită, adusă din abisul hornurilor în aerul confuz va fi înlocuit cu cel de ceai de zmeură. Sper să rezişti. Nu îţi este frig, nu? Şi nici frică, nu-i aşa? Atunci e totul bine... Mai ai un pic răbdare, până când va începe ultima...

* un fragment din proza mea scurta Teatru mut... + fotografiile dintr-o dupa-masa.. :)

7 comentarii:

Anonim spunea...

sa nu te uiti la tine-n clipa sura cand Te trezesti : oniric derutate sunt liniile fetei Tale toate.
Le trebuie un lung ragaz ( acela in care zeul somnului iti fura trecutul , si se'nalta in nacela de abur tandru ) ca sa-si regaseasca infatisarea lor de Masca !
J
ps...gr8888 site :)

Astrid spunea...

frumos spus.. :)
multumesc la fel! ;)
take care

Anonim spunea...

the 6th from 100? : )

Bogzie spunea...

hehe,cineva s-a pus pe treaba.Te juci frumos cu cuvintele.Keep up with the good work.

Bogzie spunea...

fara with pe acolo...:))

Astrid spunea...

thanks bogz ;) promit ca voi face si eu o vizita pe blog-ul tau, desi, in ultimul timp am neglijat blogspot-ul..

Astrid spunea...

the jack of the diamonds: voi incerca sa ajung la 100 aisles.. :D