19th story - written like this

Erau momente in care nu se intampla nimic. Momente in care fixa un punct de pe intrerupatorul gri cu margini albe de pe perete si repeta mecanic un cuvant, clipind de mai multe ori decat era normal, respirand mai repede decat era normal, incercand mai putin ca niciodata sa isi revina. Moment stupid, care se repeta, ca o porcarie de melodie mai mult decat comerciala de la televizor, vreun number one in topuri, hit-ul verii sau ceva asemanator. Mai bine privesti un intrerupator si te intrebi daca chiar exista tot ceea ce exista decat sa iti lasi vocea modelata de butoane si chipul modelat de o gama larga si variata de farduri si viata modelata de o mie si o suta de melodii prelucrate.
Era un vis in care critica aspru viata impusa de oamenii din jur. Se trezi, evident, mai repede ca ceva concret sa se intample.
Sentiment de ceata si o priveliste confuza. Nu isi aminti pe loc ce zi era, ce saptamana, ce viata. Ochi slabiti, obositi, luptand intr-un mod ridicol cu somnul. Isi aminti ca era o zi dintr-o saptamana. Vazu geamul deschis si avu vaga impresie ca nu il lasase astfel. Asteptase ploaia pentru a racori aerul ca dintr-un furnal al vreunui combinat petrochimic, pentru a stropi fire de iarba pline cu var, fire de langa biblioteci in renovare, pentru a agasa amintiri din zile cu soare si mult praf. Ii era sete. Dar bezna din camera, oprita de o bariera de lumina galben - portocalie ce venea de afara si continuata de o bezna identica dupa usa inchisa ii dadu de inteles ca nu exista apa acolo. Se ridica din pat si realitatea aparu incretita de somn, odata cu un sunet. Un sunet de plastic in forma circulara, un plastic zdrobit in mii de scrancete pierdute in mii de ecouri. Tot ceea ce fusese pe masa era acum pe jos. Toate obiectele mai mult sau mai putin utile fusesera asezate intr-o oarecare ordine. Acum, totul era imprastiat pe jos. De la vant? De la deschiderea ferestrei? Si nu auzise nimic? Simtea ceva sec dar care ardea uscand totul din cauza lipsei apei.


Adormi la loc