perfect blue buildings

Counting Crows

- Perfect Blue Buidings-

"Just down the street from your hotel, baby, I stay at home with my disease and aint this position familiar, darling well, all monkeys do what they see help me stay awake, Im falling... Down on Virginia and La Loma, where I got friends who'll care for me you got an attitude of everything I ever wanted.. I got an attitude of need so help me stay awake, Im falling...

Asleep in perfect blue buildings

Beside the green apple sea

Gonna get me a little oblivion, baby

Try to keep myself away from me

Its 4:30 a.m. on a tuesday, it doesnt get much worse than this. In beds in little rooms in buildings in the middle of these lives which are completely meaningless... help me stay awake, Im falling...

Asleep in perfect blue buildings
Beside the green apple sea
Gonna get me a little oblivion, baby
Try to keep myself away from me

I got bones beneath my skin, and mister...There's a skeleton in every mans house, beneath the dust and love and sweat that hangs on everybody and there's a dead man trying to get out..Please help me stay awake, Im falling. "

neo modernism II

Drumul

de Marin Sorescu

"Ganditor si cu mainile la spate
Merg pe calea ferata,
Drumul cel mai drept
Cu putinta.

Din spatele meu, cu viteza,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren - martor mi-e Zenon batranul -
¬Nu ma va ajunge niciodata
Pentru ca eu mereu voi avea un avans
Fata de lucrurile care nu gandesc.

Sau chiar daca, brutal,
Va trece peste mine
Intotdeauna se va gasi un om
Care sa mearga in fata lui
Plin de ganduri
Si cu mainile la spate.

Ca mine acum
In fata monstrului negru
Care se apropie cu o viteza inspaimantatoare,
Si care nu ma va ajunge
Niciodata."

neo modernism

Pleaca trenul

de Marin Sorescu

"Cand stai in tren si pleaca trenul vecin,

de ce ai impresia ca ai plecat Tu?
primavara si toamna

te tot uiti pe cer, pierdut in ganduri,

stoluri de pasari vin,

stoluri de pasari pleaca,

de ce ai impresia ca mergi tu?
Toata viata m-am uitat pe fereastra,

pironit intr-un colt

de autobuz, de tren, de vapor

[...]

m-am uitat cum fug de mine copacii,

oameni, orase, continente

de ce sunt coplesit de atatea emotii,

de ce am impresia

ca am cunoscut lumea?"

ansamblu. detaliu

Culori shterse

Look at the pic below and start asking dumb questions. It's not a photo made by an emo guy or made by a jesus freak or something. De altfel, nici nu shtiu cine a facut poza asta, cel putin nu eu. Dar imi exprima atat de multe lucruri, incat nici nu vreau sa scriu aici adevaruri generale si cred ca voi apela din nou la acel pocker face mentionat si mai jos :)
Mai intai, ma gandesc la faptul ca tocmai am schimbat culorile la link-uri si text si acum ma gandesc daca se vor mai potrivi cu aceasta poza. Apoi va urma alta poza si alta postare si ink multe poze si multe alte cuvinte si poate nu toate vor fi intr-o armonie cromatica.
Ce se va intampla atunci?
Poate imi fac "probleme prea mari" pentru culorile de pe un blog simpatic.
Look at this pic and start asking yourself something. Anything. Cel mai mult imi place delimitare dintre doua lumi, delimitare redata, totusi, foarte discret. Un pilon in partea stanga aproape centrala, care se continua cu un gard de sarma. Stop. In partea dreapta mai departe de centrul pozei, un pilon asemanator, mai inalt de aceasta data, nu se continua cu un gard de sarma, ci sta doar acolo. Nimic. In partea stanga, vazut de jos in sus, un fel de pod de ciment. Stop! In partea dreapta, nimic special amenajat, o alunecare sau un urcus abrupt, cu denivelari. Liber! Baloanele alea din culori shterse aproape ca nu se vad in coltul din dreapta sus.
Cred ca am spus destul.
Now... look at the picture below and start asking yourself questions. Stop!

rosu electric

Oke, one new experience, nu sunt that excited dar daca nu am fost in stare - pana acum - sa am macar un amarat de jurnal - not plastic pinky diary stuff - sau macar sa notez undeva ceva amintiri sau experiente frumoase, nu shtiu cat va dura aceasta manie a blogului pentru mine, asa ca stiu sigur ca daca cineva va deschide acest link peste cateva saptamani sau luni - nu pot sa prevad...- va avea aceeasi fatza de sick and tired of finding nothing si evident, acea persoana nu isi va mai aminti in viata lui/ei de acest blog anonim care nu a fost personalizat si nici bagat in seama.
Deja derilez, de cele mai multe ori cand incep sa vorbesc in fraze lungi si "impersonale" este ceva in neregula cu mine. Cred ca deja am format o parere cat se poate de proasta sau macar anosta, dar este doar o "pocker face" pentru un fel de "welcome" cu suras prefacut :D
Ok... 9.51 p.m si maine probabil oboseala acumulata de-a lungul zilei si de-a lungul acestei seri care - de data asta pot prevedea - ca va mai dura mult, pentru ca voi plictisi cititorii pe care nu ii voi avea niciodata cu gandurile mele copilaresti, incomplete si care nu definesc altceva decat o existentza ca oricare alta, dar care epateaza prin "ceva"-ul ei. E viata mea, guess what :>
Ok... e un moment bizar, simt ca scriu ceva pentru un critic literar sever, ma simt privita si am impresia ca fiecare miscare imi este cantarita si analizata cu cea mai mare precizie si cu erori foarte mici si putine. Eu scriu. Nu scriu pe blog. Dar scriu proza. Si nu stiu daca o voi posta aici sau nu. Mi se pare un pic cam ciudat sa postez "those pieces of work" aici, pentru ca, in primul rand, vor fi doar postate si uitate si privite de primul meu cititor poate, peste cateva saptamani/luni/ani, cititor care va ramane cu o impresie cat se poate de "nici cum".
Bizar.
Stiu ca nu am atras atentia si nici nu am vrut sa atrag atentia. Ma simt ca si Cartarescu in globul de sticla - asha era fragmentul? - si sincer, nu am nici cea mai mica idee ce se intampla.
Bizar din nou.
Pocker face-ul meu isi face efectul si anume: sunt si raman inexpresiva, parca prafuita si cu o dorinta puternica de a abandona aceast chenar simpatic, cu frame in nuante alternand intre roz si mov si cu cateva butoane colorate si simpatice in jur.
Din ce in ce mai bizar.
Cred ca, in curand, pocker face-ul meu se va transforma in ochi conturatzi cu creion negru, cu un strat gros de fard alb in miscari circulare si a caror culoare naturala este estompata de rosul epatant provenit dintr-un creion de nuantza - aparent - pastelata. Acum este rosu electric. Fata unui clovn. Si niciodata nu mi-au placut clovnii. Dar rosul electric mi-a placut dintotdeauna.
Prea bizar...