Dimineata de vara. Fereastra era tot deschisa. Era devreme, diminetile de vara sunt frumoase devreme. Mai tarziu nu este decat o priveliste care mocneste, din care sar scanteie crispate si care ofera o imagine identica cu urmatoarea de peste cateva ore, apoi identica cu imaginea de dupa-masa si tot asa pana cand, intr-un final, pamantul inchide ochii. (-penibil-)
Dimineata de vara. Devreme. Aer - ceva uscat peste asfaltul umed, mirosind a dimineata si a ploaie. Putin soare - ceva cald peste un drum care inghetase pret de cateva secunde sub picaturile de ploaie care s-au oprit.
Se trezi, era un aer intepator si placut, era dimineata, era din nou un sentiment de ceata si un perete labirintic de umbre si nuante de galben, roz pal si portocaliu foarte slab. Mainile cautara ochelari, apoi o hartie de pe o suprafata alunecoasa. Ochi mici - acum - citira randuri aparent incoerente, redactate cu un scris ciudat. Caligrafie de noapte: "Astepta o zi intreaga pentru a o trai. Astepta o singura traire pentru a se putea gasi. Astepta o cautare pentru a putea porni intr-o alta...cautare. Astepta un sir mult prea lung de cautari si in final, ziua se termina. Totul fusese legat de o zi oarecare. Apoi s-a terminat [...]"
Acum incepea acea zi? Sau ceva oarecare o prevestea?
Era prea devreme, prea racoare, prea soare, prea dimineata,
Adormi la loc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu