" Stii, stau si ma gandesc ce caut eu aici, in corpul asta pe care nici macar nu il stiu, despre care habar n-am daca este al meu. De ce am chipul asta, cand tenul mi-l simt uscat si fara trasaturi? De ce privesc prin ochi de alta nuanta? De ce imi scriu viata, pentru ca apoi sa imi urmez cu strictete scenariul, sub un microscop? Joc roluri imposibile, ma incurc in replici, ma impiedic in culorile decorului pe care nu l-am vazut pana acum, compunandu-mi apoi o continuare din replici scurte. Ma leg singura cu sfori deja incurcate, subtiri, pe care nu indraznesc sa le rup. Sunt mai laşă ca proprii-mi ochi, care refuza categoric sa ma priveasca si sa recunoasca, astfel, ca arat diferit. Vad un om incalcindu-se in radacinile unor copaci, radacini iesite din pamant, ale caror umbre sunt proiectate pe un ecran alb cu mici fisuri cenusii. Nu ajung la cirese, nici macar la frunzele cu capete plecate si ma innebuneste sunetul degetelor mele batand tactul in masa asta din lemn sau din ce o fi."
Si, Amelie, taci!
Stiu si eu ca poza nu se potriveste cu fragmentul.
Plus multe altele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu