33th story - please don't read it, just let it be

Va marturisesc ca nu mai pot de ras.
Am in fata ochilor privelisti cu oameni ridicoli, papusi care vor sa para oameni, crestini care vor sa "declanseze apocalipsa", xerox-uri peste tot, vara mea care a trecut si nu va mai reveni si eu stau aici si ii rad in nas. Si rad si de mine si de cei din jur si de camera mea si de laptop-ul meu pentru ca are ecranul prea inclinat, rad de toti cei care mi-au fost dragi si de adolescentii care nu isi gasesc independenta si imi bat joc de unele cuvinte, de societate si de mine. Deja imi e dor de vara si Amelie nu ma ajuta cu nimic. Din contra, ma enerveaza pentru ca nu vrea sa faca ce ii spun. Si cand te gandesti ca este doar un personaj corupt, care pur si simplu nu are alt destin, decat al marionetei, marionetele despre care eu tot scriu pana cand nu mai prea stiu de mine.
Si va promit ca voi uploada ceva mai multe poze si voi trimite mass-uri.
Si va rog acum pe toti sa nu radeti sau sa ma credeti nebuna. Imi cer scuze pentru rabufnire (dar nu vorbesc serios). Tocmai vizionez un documentar foarte interesant despre inceputul crestinismului. And the world will come to an end. And this is not poetry, not even literature.